Muzeul Tehnic "Dimitrie Leonida"

Adresa : Str. Candiano Popescu nr. 2 - Parcul Carol - Bucuresti
Tel: 336.93.90

Director : dr. ing. Nicolae Diaconescu

Program de vizitare : Miercuri - Duminica 9-17

 

Prezentare :

Muzeul Tehnic “Dimitrie Leonida”, fondat in 1908, contine peste 300 de colectii concentrate in 24 de sectoare. Din 1972 detine o sectiune dedicata vehiculelor istorice. Colectia a fost creata in timp in urma diverselor donatii, fondurile pentru achizitii fiind in permanenta o mare problema a institutiei.

Muzeul detine exponate de o mare valoare dar din pacate acestea nu sunt puse corespunzator in valoare. Pricipala calitate a unor exponate dintr-un muzeu tehnic este aceea de a se afla in stare de functionare. Cum unele din exponate au "anvelope" din lemn, altele au diverse piese lipsa sau neoriginale despre demonstratii cu aceste vehicule istorice nici nu poate fi vorba.

R.C.R. organizeaza anual in luna aprilie o expozitie pe platoul din fata muzeului in scopul popularizarii activitatii muzeului si atragerii atentiei asupra problemelor cu care se confrunta aceasta institutie.

Intr-o lucrare recent aparuta directorul muzeului estima la 154.000 USD bugetul anual necesar muzeului. Pentru conservare, restaurare, intretinere exponate suma alocata in estimarile facute de muzeu este infima: 5000 USD/an. E cunoscut faptul ca pretutindeni in lume muzeele nu sunt aducatoare de profit dar o parte din fonduri si le atrag din platile facute de vizitatori. La pretul actual al biletelor pentru a atinge bugetul mentionat anterior muzeul ar avea nevoie de aproximativ 800.000 de de vizitatori anual, ce e absolut imposibil dat fiind cei 12.000 de vizitatori inregistrati in anul 2000. Muzeul isi desfasoara activitatea sub patronajul Electrica SA - S.D.B. si numai astfel a supravietuit. Din nefericire cladirea care ii era destinata, din str. Plevnei, zace neterminata si asa va sta mult timp datorita lipsei de fonduri. Conducerea muzeului ramane optimista in rezolvarea problemelor si nu putem sa-i uram decat succes.

Prezenta sectiune a site-ului vine sa puncteze dorinta membrilor R.C.R. de a sprijini o institutie muzeala ce merita atentia si suportul autoritatilor. In caz contrar e posibil sa asistam la noi prabusiri ale tavanului cladirii si la distrugerea in timp a exponatelor datorita temperaturii si umiditatii total necorespunzatoare din muzeu.

Colectia muzeului contine automobile (6), un autobuz, un camion, motociclete (5), motorete (5), biciclete (2), motoare (7), un sasiu de M 59 complet echipat precum si cateva prototipuri. Muzeul detine si alte automobile (DKW Junior + o serie de automobile antebelice) dar din lipsa spatiului si a fondurilor de restaurare acestea nu sunt expuse. Automobilul FN Herstal expus astazi la Muzeul Sportului a fost expus in trecut Muzeului Tehnic, fiind transferat si apoi "uitat" in Muzeul National de Istorie de unde a ajuns in locatia actuala.

Despre Muzeul Tehnic s-au scris in timp zeci de articole, datele prezentate fiind nu de putine ori contradictorii. Astfel au existat autori care au mentionat in randul exponatelor "primul automobil cu racheta - construit de Herman Oberth, nascut la Sibiu", "automobilul cu aburi realizat in 1880 de ing. Dumitru Vasescu la Paris", "automobilul ing. Gogu Constantinescu, cu convertor sonic care inlocuia cutia de viteze". Aceste trei automobile nu s-au aflat niciodata in Muzeul Tehnic si e clar ca autorul articolului nu a trecut pragul muzeului. Erorile aparute in presa in timp s-au perpetuat devenind astazi adevaruri absolute.

Prezentarile vehiculelor istorice detinute de muzeu sunt extrem de sumare si din pacate contin unele greseli. Daca doriti sa va convingeti de modul superficial de prezentare a sectiei auto-moto vizitati site-urile oficiale ale muzeului.
www.cimec.ro/Muzee/mteh/mteh.htm
www.ttech.ro/muzteh.htm

De 12 ani accesul la informatie este extrem de mare, internetul aducandu-si in ultimii ani un aport deodebit. Personalul Muzeului Tehnic, confrutat cu mari probleme (in special financiare), nu a reusit pana in prezent sa imbogateasca informatia ce insoteste vehiculele istorice expuse in muzeu.

In sectiunea de fata vom incerca sa strangem toate datele legate de colectia de vehicule istorice detinute de muzeu, din dorinta de a sprijini eforturile unei institutii care din pacate nu are suportul pe care l-ar merita.

Colectia de vehicule istorice a Muzeului Tehnic “Dimitrie Leonida”:

Automobile :

 

OLDSMOBIL Curved Dash Runabout (cca 1901-1904)

Exemplar detinut de Muzeul Tehnic "Dimitrie Leonida"

Automobilul a fost importat din Germania de dr. Carol Davila.

Dupa mai multi ani dr. Carol Davila doneaza automobilul soferului sau. Noul proprietar il daruieste la randul sau in semn de admiratie, in 1952, pilotului Stefan Bodnarenco, dupa ce acesta castigase o cursa pe circuit in zona Arcului de Triumf. Descriind procesul de restaurare, dl. Bodnarenco mentioneaza ca a scufundat automobilul in petrol cateva zile pentru a putea sa-l desfaca. Cand l-a primit cadou automobilul se afla langa un canton CFR in cartierul Baneasa, sub un morman de fiare vechi. Dupa extragere, automobilul a fost transportat la locuinta pilotului cu platforma lui Alexa de Vassal. La sfarsitul anilor '70, dl. Bodnarenco a donat automobilul Muzeului Tehnic. In 1977 Stefan Bodarenco realizase o singura demonstratie cu acest automobil desi, asa cum marturisea, ar fi dorit ca automobilul sa faca deschiderea curselor se organizau la acea ora. Turul prin capitala s-a petrecut cu ocazia aniversarii a 500 de ani de atestare istorica a Bucurestiului si s-a desfasurat pe Calea Victoriei.

Pana la realizarea prezentului material, automobilul a fost prezentat drept Olds Patent, (un inscris ce se afla pe unele piese componente), anul de fabricatie indicat fiind 1888, lucru eronat tinand cont de faptul ca firma a fost fondata in Michigan la 21 august 1897 de Ramson Olds.

Denumirea corecta a automobilului este Oldsmobile Curved Dash Runabout. La lansare, in 1901, automobilul costa 650 USD iar cartea tehnica asigura cumparatorul ca "automobilul parcurge 40 de mile cu un galon de benzina". Olds a dat dovata de inalte cunostiinte de "marketing" lansand o melodie intitulata "In my merry Oldsmobile".

Chiar in anul lansarii, 1901, firma trece printr-un dezastru, fabrica fiind distrusa de un incendiu. Este salvat un singur obiect: prototipul automobilului.

In anul 1903 productia depaseste 2000 de unitati. Posta americana a folosit acest automobil pe post de "camion postal" , fiind in fapt primul automobil din dotarea sa. Numeroase personalitati, dintre care amintim pe Regina Italiei si Sir Thomas Lipton, s-au numarat printre cei ce au detinut un astfel de automobil. Dimensiunile sale reduse (gabarit si masa) si faptul ca era extrem de usor de condus l-au facut extrem de apreciat. Ca o curiozitate, prin atasarea unor roti de fier, automobilul a fost folosit ca drezina pentru inspectarea liniilor de cale ferata.

In 1902, Roy Dikeman Chapin conduce un Oldsmobile de la Detroit la New York, acoperind distanta in 7,5 zile, media orara fiind de 14 mph. In 1903 automobilul castiga, la clasa sa, Tour de France. In Florida, la Ormond Beach, un automobil special preparat stabileste un record mondial de viteza la categoria sa, fiind inregistrat cu 54 mph. Un alt entuziast traverseaza la bordul automobilului in 30 de zile America, de la San Francisco la New York, o reusita uluitoare tinand cont de starea drumurilor la acea ora. In 1905, doua automobile Oldmobile botezate "Old Scout" si respectiv "Old Steady", parcurg un traseu transcontinental de la New York la Portland in 44 de zile.

Astazi automobilul este vanat de colectionari. Avand o rata buna de "supravietuire" automobilul este cotat in jurul sumei de 40.000 USD. Sasiul automobilului, realizat din otel, se sprijina in cele patru colturi pe doua arcuri lamelare logitudiale. Motorul monocilindric (alezaj-cursa 125 x 105), orizotal, in patru timpi, dezvolta o putere de 4CP. Puterea motorului variaza in functie de anul de faricatie, putand ajunge pana la 7CP la 700 rpm si o capacitate de 1924 cmc. Viteza maxima este de 30 km/h. Aprinderea este cu magnetou actionat de o cama comandata de o parghie cu cricket. Carburatorul este vertical. Supapa de aspiratie functioneaza automat sub efect vacumatic, supapa de evecuare fiind comandata prin cama. Ungerea se efectueaza cu un dispozitiv pahar cu ac reglabil (cca. o picatura de ulei la 30 s). Profilul bielei este in dublu T, lungimea fiind de 350 mm. Capacul bielei se prinde cu un singur surub, la capatul celalalt existand o balama. Racirea motorului se face cu apa, in circuit inchis cu o pompa cu doua pinioane. Actionarea pompei se face printr-un angrenaj aflat in prelungirea vibrochenului. Radiatorul este costituit dintr-o teava cu aripioare de racire. Pornirea se efectueaza prin intermediul unei manivele. Comanda acceleratiei se face printr-o parghie de 1500 mm. Dupa pornire se actioneaza, manual, printr-o parghie, sistemul de decomprimare a motorului. Sistemul de directie este compus din doua leviere si o tija transversala care este actionata de "mansa" de comada aflata in fata banchetei. Transmisia este cu lant Gall si diferential cu pinioane cilindrice si sateliti. Automobilul are doua viteze inainte si una inapoi, cuplarea motor transmisie facandu-se printr-un sistem de tamburi. Volanta cu o greutate de cca 25 kg este montata pe acelasi ax cu tamburii schimbatorului de viteze. Frana cu saboti este cu comanda mecanica pe rotile din spate. Rotile au spite din lemn, cele din spate fiind fixate pe axe prin pene de lemn. Automobilul cantareste 270 kg. Cauciucurile sunt masive. Sistemul de iluminare este cu carbid, generator de acetilena si dispozitiv de reglare a gazului, automobilul avand un singur far central sau doua in functie de anul de fabricatie. Poate transporta 4 persoane, pe doua banchete spate in spate. Caroseria automobilului este realizata integral din lemn, fiind original vopsita in negru si rosu (spitele si suportul banchetei. In anii '60 acest tip de automobil a fost reprodus pe o editie de marci postale emisa in Repulica San-Marino. Muzeul Automobilului “Carlo Biscaretti di Ruffia” din Torino detine un astfel de automobil. “Legenda” cum ca lume mai exista doar doua astfel de automobile este falsa, numarul exemplarelor care au supravietui pana in zilele noastre fiind mult mai mare..

DUESENBERG Straight Eight (1930)

Automobil de curse construit special pentru celebra cursa de 500 de mile disputata pe circuitul de la Indianapolis. Axa din fata este asimetrica, deoarece pe circuitul de la Indianapolis se alearga in sens opus acelor de ceasornic, iar pista este usor ridicata la exteriorul virajelor. Avand din vedere faptul ca ovalul de beton toate virajele sunt de stanga, sistemul de directie permite abordarea lor la viteze ridicate. Duesenberg-ul a ajuns in Romania in anul 1932. Este propulsat de un motor de 8 cilindri in linie, 4900 cmc, alezaj-cursa 88,9 x 110, 265 CP, 5000 rpm, doua axe cu came, compresor, viteza maxima 210 km/h, greutate 900 kg. Motorul prezinta o particularitate demna de mentionat : bujiile sunt fixate intr-o antecamera, solutie ce evita ancrasarea, fenomen foarte frecvent intalnit la motoarele de curse, cu implicatii negative asupra performantelor. Cu acest automobil a concurat pilotul Abrudan. Automobilul a supravietuit razboiului si in anii ’70 se gasea in stare de functionare Uzina Tractorul Brasov. Caroseria automobilului poarta urmele “bataliilor” la care a luat parte. Masca radiatorului nu este originala. In 1978 uzina doneaza automobilul muzeului. In urma cu ceva timp donatorul a incercat sa recupereze Duesenberg-ul motivand faptul ca automobilul a fost transferat temporar muzeului, intrucat in uzina nu existau conditii optime de conservare. Valoarea unui astfel de automobil, in stare restaurata, depaseste 250.000 USD. In tara a mai exista un automobil Duesenberg SJ (8 cilindri in linie, 6880 cmc, 320 CP, 220 km/h, construit in doar 30 de exemplare, pret nou - 10.000 USD), cel mai puternic automobil din Romania, a carui urma s-a pierdut in timpul razboiului. Revenind la varianta de competitii trebuie mentionat ca un exemplar similar este expus in Brooklands Museum din Anglia. Cu acest automobil a concurat celebrul pilot american Whitney Straight.

CADILLAC V8 (1924)

Automobil decapotabil cu o caroserie de tip "faeton". A fost confiscat inaite de 1989 de regimul comunist, cu acuzatia ca proprietarul incerca sa-l scoata din tara (un zvon neconfirmat spune chiar ca proprietarul a fost oprit la vama la bordul automobilului). Motorul are un defect la un piston. Automobilul este in proportie de 99% original, singurele repere modificate fiind semnalizatoarele fata si volanul preluate de la un Buick.

PERSU (1923)

Primul automobil cu forma aerodinamica din lume la care rotile sunt incluse in interiorul caroseriei. Automobilul a fost brevetat in Germania in 1924. Inventatorul sau, ing. Aurel Persu, a parcurs cu acest automobil peste 100.000 km. Viteza maxima: 60 km/h. O prezentare a acestui automobil gasiti la http://www.ttech.ro/01/maspersu.htm

 

 

WANDERER (cca 1920-25)

Automobil decapotabil recuperat de la o groapa de gunoi in anii '90. In prezent se incearca un proces de restaurare. Automobilul face parte din seria W ( cinci modele produse 1, 2, 3, 4, 8 ) produsa in 9000 de exemplare in perioada 1912-26. Desi nu am vazut decat o singura data automobilul montat, opinez ca este un model W4.

 

N.A.G. (1920)

Automobil electric

Marca automobilului N.A.G. provine din abrevierea numelui uzinei producatoare: Nurnbergger, Aktien Gesellschaft. Automobilul a apartinut directorului Fabricii de Acumulatoare Bucuresti, Leon Furnache, fiind importat in anul 1920. Automobilul este propulsat de un motor electric dispus central. Alimentarea este asigurata de 6 acumulatori, transmisia este pe puntea spate. Automobilul are o autonomie de 30 km, viteza maxima fiind de 40 km/h.

Camioane :

GARDNER SERPOLLET (1899?)

Camion produs in Franta, de uzina pariziana a inginerului Leon Serpollet. Al treilea prototip de automobil cu aburi a fost prezentat de Serpollet la Expotitia de la Paris in 1899, asa incat anul de fabricatie 1895, prezentat pana in prezent pentru acest autocamion, este eronat. Ca urmare a succesului de care s-a bucurat automobilul expus, Serpollet a demarat constructia de autocamioane cu aburi. Autocamionul este propulsat de un motor bicilindric cu aburi. Primaria capitalei a importate doua astfel de autocamioane. Autocamioanele erau folosite la transportul materialelor grele. Cu timpul a atras protestele bucurestenilor, fiind foarte zgomotos in exploatare. Muzeul detine si un motor de rezerva pentru acest camion. Cazanul masinii cu abur este de tip tubular, putand furniza abur la o presiune de aproximativ 30 kgf/cmp. Rezervorul de apa este plasat in partea din spate a caroseriei. Apa este adusa printr-o pompa (situata sub scara din dreapta) si incalzita de 24 de becuri ce ard acetilena sub motorul acoperit cu placi de azbest. Acestea fereau conducatorul de caldura, care in cazul acestui camion era cu adevarat un "chauffeur" (incalzitor sau fochist), o denumire ce a ramas in vocabular din timpul propulsiei cu aburi.

Motociclete :

BUCHET (1920)
PUCH (1944)
DKW 500 (1940)
RUDGE 500
HERCULES SACHS (1945)

Motorete :

NSU
PEUGEOT
CARPATI (1960)

Motoare :

Aburi :
GARDNER SERPOLET (1895)

Benzina :
CHEVROLET 4l (1924)
FORD ZEPHIR V8
ARO M 461
CADILLAC 12V
DE DION BOUTON (1912)

Diesel :
MERCEDES (1938)

Autobuze :

Muzeul detine un autobuz de productie sovietica, expus in exteriorul muzeului. Autobuzul este, in fapt, primul car mobil de reportaj al Televiziunii Romane, fiind fabricat in anii '50. Initial s-a intentionat construirea unui sopron care sa-l protejeze de intemperii dar actiunea nu a fost finalizata, autobuzul degradandu-se sub cerul liber.